Treceți la conținutul principal

Must have sau Cum raspund eu la intrebarile lui Costi

Da, globul s-a transformat repede in ceva atata de in tren(d) ca ii musai sa il detina tot poporul. Blogul, este si el un must have in devenire. [ Pana si Gigi Becali are glob d-ala, ce naiba? ]
Si acum sa va povestesc ceva interesant, dupa care o sa reaspund intrebarilor pe care le-a formulat colegul Costi. Am o prietena care, atunci cand a auzit ca am inceput si eu sa arunc cu opinia in cei ce ratacesc pintre bloguri, a avut o reactie ciudata. M-a intrebat daca mi-am facut blog ca sa ajung vedeta (?!)...
Revenind la intrebarile lui Costi.
1. Primul contact cu blogging-ul?
Cred ca am intrat pe un blog al nu stiu cui odata si nu am inteles exact despre ce era vorba. Cum eu sunt in plop cu tehnica si cu tehnologiile nu prea mi-am batut capsorul blond cu prostioare si am zis pas. Apoi am inceput sa o citesc pe Raluca si pe cei pe care ii citea si ea, la randul ei. Apoi am vrut si eu un blog si pentru ca din nou tehnicile s-au pus in calea mea am urmat pasii dictati tot de Raluca. Cu putin ajutor de colo si putin ajutor de colo am reusit sa incropesc un blog. Nici acum nu stiu ce fac jumatate din butoanele de pe aici, dar o sa invat. Si nu radeti de mine [nu am stiut sa folosesc messengerul pana acum 4 ani].
2. De ce ti-ai deschis blog?
Nu stiu, cred ca e o problema de personalitate aici. Dupa cum se vede, imi place sa vorbesc mult, mai exact sa imi exprim opiniile si ideile, chiar daca uneori ma doare si pe mine capul de atatea prostii. Blogul era locul potrivit.
3. Parerea ta despre blogurile de duzina, care apar doar pentru ca sunt un must have?
Lasa-le sa fie! Daca tot nu le putem opri, macar sa ne pastram energiile pentru lucruri mai bune. Nu stiu, chiar nu ma simt in stare sa impart blogurile in bune si proaste. Pe unele le citesc, pe altele, nu, dar nu pot sa ma dau cu parerea. Poate multi ar incepe curatenia prin blogosfera chiar cu blogul meu.

Bonusul:
De ce ai profil de hi5 // De ce n-ai profil de hi5 (dupa caz)
Am profil de Hi5 pentru ca un bun prieten mi-a trimis o invitatie, la cerere, normal. Eram in anul I de facultate si o colega de grupa i-a spus unui alt coleg - un tip foarte inteligent - ca nu exista daca nu are ID de mess. Eu nu aveam. Dupa vreo 4 luni, mi-am facut ID. Atunci am aflat ce inseamna Hi5 si mi-am facut si acolo un cont. Pun poze pentru ca am multi prieteni cu care doar asa mai reusesc sa ma vad si eu din cand in cand. In plus, asa am gasit o gramada de oameni pe care nu ii mai vazusem de mult timp si despre care nu mai stiam nimic, dar de care ma leagu amintiri placute (amici din tabere sa excursii, s.a.m.d.). Si ca premiu pentru raspuns - prefer un capucino cu ciocolata - nu beau cafea.

Ca sa tin randul dau si eu leapsa mai departe catre o persoana la ale carei pareri tin foarte mult, Crenguta.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…