Treceți la conținutul principal

Despre de toate

Traim intr-un orasel de provincie cu putin peste 150 de mii de locuitori si cu pretentii de metropola. Avem drumuri de fitze, pavele de muzeu si de toate petru toti, ca in Europa. Ce ne lipseste, oare?
Bunul simt si bunul gust si mii de alte de-astea de incep cu bunul. Avem bude inteligente dar pitestenii nu le folosesc pentru ca ii costa prea mult asa ca fac pipi in spate la statia de autobuz (unde e cazul). Avem semafoare shmechere la care cei mai multi soferi opresc numai dupa ce injura de ma-sa si de sora-sa mai mare (pe cine, nu stim...).
E de toate, domn`e, e de toate pentru toti. Pacat ca e degaba!
A nu se crede ca laud investitiile Pitestiului. Majoritatea sunt facute fara niciun fir logic... dar macar sunt. Suntem cu un pas mai aproape de civilizatie, dar mentalitatea ne-a ramas in timpurile Razboiului de Independenta.
Aseara ma uitam in statia de autobuz. Stau oamenii buluc langa bordura exact (dar exact!) unde ar trebui sa opreasca autobuzul. De ce oare? Ca doar sunt locuri sufieciente pentru toti. Acesta este un simplu si infim exemplu care intareste ce am scris mai sus. Si mai pot sa dau muuuulte altele. Trebuie doar sa ne uitam pe strada unde nu e centimetru patrat fara o guma mestecata sau un rest de la vreun fumator ...
Avem cu ce, n-avem cu cine. Si culmea, m-am gasit si eu sa ma dau cu parerea despre cele mai evidente lucruri ...

Comentarii

  1. Tare catranita mai esti !
    Ca sa-ti mai treaca, te felicit inca o data pentru emisiunea de aseara.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…