Treceți la conținutul principal

Articol din 9 AM

Doua reportaje aparute in "New York Times" si "International Herald Tribune" descriu realitati sumbre ale Romaniei de azi: problema copiiilor capsunarilor si a mitei in spitale Emigrarea masiva din Romania, intensificata dupa aderarea la UE, a creat o generatie pe care sociologii o numesc de „orfani ai capsunilor“, dezvaluie „New York Times“ in editia de duminica. Romanii plecati in Spania sau in Italia, ca muncitori in constructii sau culegatori de capsuni, slujbe refuzate de cetatenii tarilor respective, trimit anual in Romania circa 10,3 miliarde de dolari. Reversul este insa unul gri si se refera la efectele pe care plecarea parintilor la munca in strainatate le are asupra copiilor ramasi in tara, dupa cum noteaza Cotidianul.

Rezultatele unui studiu realizat recent de Fundatia Soros, arata ca peste 170.000 de copii romani au unul sau ambii parinti plecati la munca in strainatate.

Personajul principal al reportajului The New York Times, Stefan Ciurea, un baiat de 12 ani, este doar unul din cei peste 170 de mii de copii romani care au unul sau ambii parinti plecati la munca in strainatate.

Potrivit Gardianul, Denisa Ionescu, un psiholog care lucreaza cu copiii emigrantilor, sustine ca acestia sunt mai expusi riscului de depresie, mai ales daca mama este cea care pleaca, in timp ce unii dintre ei se simt abandonati.

Mai este si o alta categorie - cei care se simt vinovati de plecarea parintilor. Motiv pentru care performantele scolare sunt de exceptie, in speranta ca asa mama si tatal vor veni inapoi acasa, transmite Realitatea.

Dintre copiii lasati acasa, 14 s-au sinucis in ultimii trei ani, potrivit cercetarilor desfasurate de Fundatia Soros.

In Romania mita este o problema de sanatate

Intr-un amplu articol scris de acelasi autor, Dan Bilefsky, si publicat pe site-ul International Heral Tribune (editia globala a New York Times), sub titlul "In Romania mita este o problema de sanatate" sistemul de sanatate din Romania este prezentat ca functionand pe baza plicului cu bani, transmite NewsIn.

Cotidianul prezinta cazul unei mame care a avut probleme la nastere, iar copilul s-a nascut fara vedere si auz si cu serioase afectiuni cerebrale. Parintii copilului declara pentru International Herald Tribune (IHT) ca isi fac reprosuri, gandindu-se ca, daca ar fi oferit mai multi "bani in plic", ar fi primit atentie mai multa din partea medicilor si asistentelor si copilul nu ar fi avut nicio problema.

Transparency International clasa Romania pe locul doi, dupa Bulgaria, in randul celor mai corupte tari din UE, in 2008.

Presedintele Colegiului Medicilor, doctorul Vasile Astarastoae, a explicat pentru IHT ca sistemul medical din Romania este corupt din cauza "jenantului salariu de 400 de euro pe luna pentru un doctor", ceea ce ii forteaza pe acestia sa se bazeze pe un venit suplimentar. "Pacientii nu vor sa mearga la un doctor care are gandurile in alta parte - preocupat de cum o sa isi hraneasca copiii", a spus Astarastoae, subliniind ca "exista o conspiratie intre medic si pacientul care ii da bani".

360 de milioane de dolari spaga medicala pe an

Un studiu al Bancii Mondiale, citat de IHT, a constatat ca asa-numita plata "neoficiala" a atins suma de 360 de milioane de dolari anual. Atunci cand un bolnav necesita spitalizare, acesta platesete in medie trei pana la patru "taxe neoficiale", suma ridicandu-se la o treime din venitul lunar al unei familii, arata studiul.

IHT scrie ca problema coruptiei din domeniul medical a revenit in atentia publica luna trecuta, cand un om in varsta de 63 de ani, Mihai Constantinescu, a murit din cauza unui infarct, in sala de asteptare a unui spital din Slatina, dupa ce doctorii au refuzat sa-l trateze. Potrivit unei asistente medicale, acesta ar fi fost trimis de la un medic la altul "pentru ca parea sarac si nu putea oferi bani", scrie IHT.

Victor Alistar, directorul Transparency International Romanian, a explicat pentru IHT, ca aceasta cultura a mitei este o mostenire a comunismului, cand romanii trebuiau sa indure cozi interminabile pentru oua si lapte, folosind "atentiile" pentru a face rost de anumite produse si servicii.

Doctorii se plang de faptul ca mita este atat de adanc inradacinata in sistem, incat daca un medic refuza "atentia", pacientii se sperie si devin nelinistiti, gandindu-se ca boala lor este incurabila si ca moartea este iminenta. "Doctorii iau mita pentru a le alunga anxietatea", scrie IHT.

Publicatia explica si care este setul de reguli nescrise dupa care se ia si se ofera mita. Valoarea mitei depinde de tratament, variind de la 100 de euro pentru o simpla operatie de apendicita si ajungand la 5.000 de euro pentru o operatie pe creier. Preturile recomandate sunt vehiculate din gura in gura si sunt discutate si afisate pe bloguri si pagini de internet. Alistar a declarat ca spitalele fac in mod regulat schimb de liste cu "plati suplimentare" pentru a se asigura ca au aceleasi preturi.

IHT a constatat si ca doctorii au anumite metode subtile, dar clare, pentru a se face intelesi ca asteapta bani si relateaza despre cazul unui barbat cu ambele picioare rupte pe care medicul ortoped a refuzat sa-l opereze pana cand pacientul nu i-a oferit 400 de euro.

Potrivit unui medic psihiatru citat de IHT, tinerii doctori care refuza sa accepte mita sunt sanctionati in mod regulat si amenintati de catre colegii cu vechime cu inlocuirea, intrucat perurba functionarea pietei la negru. O proaspata absolventa a Facultatii de Medicina, in varsta de 26 de ani, a explicat pentru IHT ca aceasta cultura a mitei se instaureaza inca din primii ani, intrucat rezidentii sunt platiti cu numai 200 de euro pe luna. Ea a mai spus ca problema coruptiei nu a fost mentionata in cursul optional de etica medicala, intrucat "profesorii luau la randul lor mita".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…