Treceți la conținutul principal

Povestea cui? (Recunoasteti personajul?)

M-am nascut intr-o zi nefasta... medicul de la maternitate era un spagar nenorocit care le-a luat parintilor bani cu sacu` pentru ca eu sa ies la lumina in cele mai bune conditii. Am trecut prin scoala ca gasca prin apa cu unica preocupare sa cheltui alocatia aia de nimic pe care mi-o dadea statul si sa carcotesc zi de zi ca nu primesc mai mult. Mi-am luat examenele cu 7 si am fost cel mai fericit cand am terminat si cu bacu`. Am intrat la o facultate din asta particulara si am muncit pe ici pe colo pe salariul minim ca sa platesc taxa aia din care s-au facut altii oameni.
Am crezut ca viata mi se va schimba radical daca trantesc pe masa vreunui patron o diploma aratoasa obtinuta dupa 4 ani de munca asidua in care m-am chinuit sa platesc examenele. Nesimtitul ala care habar nu are de viata nu a apreciat deloc eforturile mele si m-a angajat pe un salariu de cacat, desi muncesc de la 9 pana la 3. Auzi, atata munca pentru 8 milioane ... Am uitat sa spun ca dupa facultate am plecat in Spania la ciuperci. Am muncit la negru.... cinci zile pentru ca nu ma plateau cu cat voiam eu. Munceam non stop pe un salariu de cativa euro pe ora. Eu? Absolvent de facultate... Am fost dezolat si m-am intors in tara mandru de mine ca am depasit si aceasta etapa din viata.
In prezent sunt la al trilea loc de munca... Am un sef cretin care nu vrea sa imi mareasca salariul desi muncesc de doua luni la el si chiar am stat de cateva ori peste program. Mi-a dat masina de serviciu si crede ca imi scoate mie ochii cu asta. Rabla dracu... un Logan de acu` trei ani... asta e masina sau caruta ? Dar o sa imi deschid propria mea afacere. O sa fac un proiect si o sa cer fonduri de la UE, de la Primarie, de la Guvern ... gasesc eu pe cineva.
Stau cu chirie intr-un bloc vechi din `86 printre mosi si babe, ramoliti cu totii si fara chef de viata. Sunt tanar si nu-mi da si mie statul asta la care platesc impozite nici casa, nici masina, nici pamant, nici nimic. Poate intr-un an sau doi o sa moara vreo matusa sau bunica si o sa reusesc si eu sa pun mana pe casa de la tara. E mai veche, dar o vand si scot bani frumosi pe ea. O sa imi iau o masina noua si probabil ca o sa imi traiesc viata linistit si fericit. Si primul lucru pe care o sa il fac o sa imi dau demisia ... sa vada boul ala de sef al meu cine e bossu`...

Comentarii

  1. Am ras copios, desi e realitatea crunta. Oare cati tineri din Romania nu gandesc asa? Cati au pretentii ca dupa facultate sa fie "bosi", directori, sa conduca un Q10 (daca s-o fi inventat, nu le am cu masinile :">)? Si cu siguranta multi nu merita nici logano-caruta de care povesteai!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…