Treceți la conținutul principal

Somitate de text... Caut capul, nu-i vad coada ... ma rog, un amestec de idei, cam ce gasim in campania electorala de pe la noi

Am pornit de la ideea pe care a promulgat-o un pitestean de-al nostru, ce era la promenada pe pavelele albe galbui ale primarului. Asa cum spuneau somitatile fotbalului, Gigi Becali si Mitica Dragomir... etc, etc, etc... Care va sa zica asa... Are si fotbalul somitatile lui... cam neduse pe la scoli, respectiv biserici, dar somitati. In orasul lui Dobrin, Gigi e somitate a fotbalului. Bravos! Mai am eu niste exemple care pot continua cu succes lista... stiu eu cateva persoane somitati in politica, in administratie sau in cultura. Nici nu stiu pe care sa il zic si pe care nu, ca acum in campanie cica nu prea e voie sa dai nume si prenume. Si cum in fiecare campanie se mai naste cate o generatie de animale in Gradina Zoologica de la Victoria si Cotroceni, am putea sa ne imbogatim si noi fauna politica, dupa cum bine isi denumea colegii un bine facut politician care mai da cate o raita prin urbea noastra.
Avem si noi in micul nostru orasel - sa zicem de munte, ca sa ne incadram in peisajul marelui Caragiale - o colectie zoo mai ceva ca Bucurestiul. Iepurasi, viezuri, poate chiar purcelusi de Guineea si, de ce nu? purcelusi din cei maricei si cu slanina de o palma de zici ca au mancat numai porumb toata vara. Politica asta... ce ne mai starneste imaginatia! Cu atatea somitati trimise de la Centru, care tocmai de la pa`sopt au facut ce-au facut, cum sa nu te manace limba si cum sa nu iti alunece degetele pe taste? Niste somitati, e adevarat, fosti ministri sau mai stiu eu ce... de fapt, cred ca nu prea mai stiu nici ei. Mari oameni, mari caractere ... n-ai ce sa le reprosezi... curati ca lacrima de crocodil si impecabili de zici ca abia au iesit din masina de spalat in care au facut o cura cu ACE recomandat chiar de matusa din Italia. Nu va infierbantati gandindu-va la X sau Y ... sunt prea multi care se inscriu in tipar. Si nici cu orienatrea nu stau prea bine ca au mers numai in zig - zag. Cand pe stanga, cand pe dreapata, cum a batut vantul care a dus cu el mirosul imbietor de ciolan.
Da, da... Avem multe de zis despre ceea ce urmeaza... De fapt, despre ceea ce a inceput deja de o luna. Ca doar nu credeati ca toti copacii aia care au fost taiati ca sa "aibe" dumnealor poze in cutiile postale au murit asa, de amorul artei fotografice.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…