Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2008

Somitate de text... Caut capul, nu-i vad coada ... ma rog, un amestec de idei, cam ce gasim in campania electorala de pe la noi

Am pornit de la ideea pe care a promulgat-o un pitestean de-al nostru, ce era la promenada pe pavelele albe galbui ale primarului. Asa cum spuneau somitatile fotbalului, Gigi Becali si Mitica Dragomir... etc, etc, etc... Care va sa zica asa... Are si fotbalul somitatile lui... cam neduse pe la scoli, respectiv biserici, dar somitati. In orasul lui Dobrin, Gigi e somitate a fotbalului. Bravos! Mai am eu niste exemple care pot continua cu succes lista... stiu eu cateva persoane somitati in politica, in administratie sau in cultura. Nici nu stiu pe care sa il zic si pe care nu, ca acum in campanie cica nu prea e voie sa dai nume si prenume. Si cum in fiecare campanie se mai naste cate o generatie de animale in Gradina Zoologica de la Victoria si Cotroceni, am putea sa ne imbogatim si noi fauna politica, dupa cum bine isi denumea colegii un bine facut politician care mai da cate o raita prin urbea noastra.
Avem si noi in micul nostru orasel - sa zicem de munte, ca sa ne incadram in peisaju…

Despre sporturi ...

M-am ami uitat si eu prin filme... din alea in care el, omul politic sau mare "bisnismen", este in centrul atentiei. Si ce face ditai omu` in timpul liber? Sport... joaca golf sau tenis, sporturi din astea in care nu te murdaresti pe maini. Ma gandeam cum ar arata un film facut cu un VIP neaos romanesc? Sigur nu ar filam nimeni scene pe terenul de tenis. De golf, nici nu poate fi vorba. Si atunci, ce sporturi practica marii nostri vipi? A! Mi-am amintit: taiatul de panglici frumos colorate in trei culori:)
Pe langa asta ar mai fi conferintele de presa, binecuvantat eveniment monden prin care arata prostimii amatoare de teve cat de culti, educati si atotcunoscatori despre problemele natiei sunt. Cu asa o viata activa nici ca si-ar mai dori cineva sa fie politicist sau vip de orice fel.

O poveste pe care mi-a spus-o cineva de mult....

CIUBOTELELE OGARULUI

De unde avea Iepurele doi galbeni, nici eu nu stiu!
Dar povestea spune ca, intr-o toamna, el pornise spre un iarmaroc vestit. De mult se gindea Iepurele ca i-ar sta bine cu o palarie alba ca pana de paun si cu o scurteica verde, dar nu pentru asta se grabea el spre iarmaroc, ci ca sa-si cumpere ceva pentru incaltat, ca era descult.
Incepusera ploile de toamna, vintul imprastia frunzele pe poteci si frigul prinse sa-l stringa de picioare. De aceea, isi infunda palaria veche pana peste urechi, isi strinse zabunul pe trup si iuti pasul, ca sa ajunga mai repede la iarmaroc.
Si cum mergea Iepurele uitindu-se cand in dreapta, cand in stinga, ciulind urechile la orice fosnet, iata ca mai spre seara se intilni pe o poteca cu Ogarul. . . Ogarul era gras, voinic, imbracat intr-o suba calduroasa si purta in picioare niste ciubo…

Ai chef de ras?

Exista povesti nemuritoare... de ce nu ar exista si comedii nemuritoare?



"Angel radios! De când te-am văzut întâiaşi dată pentru prima oară, mi-am pierdut uzul raţiunii... (îşi comprimă palpitaţiile.) Te iubesc la nemurire, Je vous aime et vous adore: que prétendez-vous encore? Inima-mi palpită de amoare. Sunt într-o poziţiune pitorească şi mizericordioasă şi sufăr peste poate. O da! Tu eşti aurora sublimă, care deschide bolta azurie într-o adoraţiune poetică infinită de suspine misterioase, pline de reverie şi inspiraţiune, care m-a făcut pentru ca să-şi fac aci anexata poezie:
"Eşti un crin plin de candoare, eşti o fragilă zambilă,
Eşti o roză parfumată, eşti o tânără lalea!
Un poet nebun şi tandru te adoră, ah! copilă!
De a lui poziţiune turmentată fie-ţi milă;
Te iubesc la nemurire şi îţi dedic lira mea!
Al tău pentru o eternitate şi per toujours."


Pe coate-goale, domnule, pe moftangiul, pe maţe-fripte, domnule! Fir-ai al dracului de pungaş!... Bagabontul, nene, cu sticlele…

Reteta de ... bunadispozitie

Se ia un weekend liber si se pudreaza bine numai cu zambete.
Se adauga o plimbare in aer liber si amesteca bine. Compozitia se condimenteaza cu o masa gustoasa si o dupa amiaza acasa. Se mai adauga o carte buna si o raita prin blogurile prietenilor.
Se serveste imediat, cu garnitura de nazbatii de bebe si cateva cuvinte frumoase de la cineva drag.
Enjoy!

Rebeliune

Mi s-a facut deodata sila de lume... de mirosul de parfum ieftin din autobuz, de zambetul fals al vanzatoarei de la chiosc, de bunavointa celor cu care intru in contact si de mine, de gandurile mele care nu se reflecta in fapte. Mi-am ajuns pana in gat si mi s-a luat de mine. Vreau sa evadez din prorpia-mi mentalitate bolnava si sa pot sa ma exprim din nou liber, cum o faceam odata, chiar daca riscam sa fiu aratata cu degetul.
S-au dus frumoasele zile de toamna parca din mintea mea si am ramas pustiita ca un desert de ciocolata topita in care te afunzi cu placere dar din care ti-ai dori sa scapi. As vrea sa iau o pauza de cotidian, sa ma desprind de propriile-mi tabieturi si sa zbor deasupra tuturor cu aripile unei constiinte curate, care sa imi sopteasca "Faci si spui ceea ce simti, nu ceea ce "trebuie" :)".
Mai bine publicam tot poezii, spun tot eu intr-o incercare aproape reusita de a suprima si aceste idei...

Ecce homo

Cum sa mai poti scrie ceva astazi, cand altii inaintea ta au facut-o cu atata maiestrie? Nebunia noilor literaturi nu va atinge nicicand agonia vechilor scrieri... Unele nu chiar atat de vechi:

Eu sunt o-mperechere de straniu
Şi comun,
De aiurări de clopot
Şi frământări de clape -
În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,
Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape...

Eu sunt o cadenţare de bine
Şi de rău,
De glasuri răzvrătite
Şi resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Şi-n visuri, majestatea solarei agonii...

Eu sunt o-ncrucişare de harfe
Şi trompete,
De leneşe pavane
Şi repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Şi-n râs, impertinenţa sonorelor mandole.

Eu sunt o armonie de proză
Şi de vers,
De crime
Şi idile,
De artă
Şi eres -
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Şi-n vers, voinţa celui din urmă Ne'nţeles!...

Dupa nunta..

Am fost la o nunta ieri. O mireasa frumoasa, un mire fericit si o gramada de nuntasi bucurosi ca au luat parte la un astfel de eveniment. Si pentru ca nu pot sa descriu bucuria momentului, am sa mai pun aici niste versuri deja celebre...
"Si-a zis: -; «Cat mac e prin livezi,
Atatia ani la miri urez!
Si-un print la anul! bland si mic.
Sa creasca mare si voinic,-;
Iar noi sa mai jucam un pic
Si la botez!»"

E prima toamna...

E prima toamna in care nu merg la scoala dupa 15 ani in care septemebrie sau octombrie insemna intoarcerea in banca. As fi ipocrita daca as spune ca imi lipsesc bancile acelea murdare sau profesorii pe care de cele mai multe ori nu i-am putut suporta. Imi lipseste insa invatatul...