Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2008

Azi face Michael Jackson 50 de ani...

... si s-a cam terminat cu viata lui, cu cariera si cu toate cele. Dupa o viata de succes, a ajuns mai rau decat Elvis. Cum traiesc si cum mor regii muzicii... O fi vreun virus, sau poate doar ca presiunea e prea mare si nu toti ii rezista.
La Multi Ani pentru regele popului, desi nu cred ca isi mai doreste sa traiasca dupa toate prin cate a trecut in ultimii ani.

as fi vrut...

As fi vrut sa scriu ceva despre tot ceea ce nu facem in mod normal din comoditate, dar care ne iese de minune cand suntem incoltiti si nu avem incotro, trebuie sa facem.
Dar nu am chef sa scriu acum, asa ca nu o sa scriu.

O idee

Ma gandeam la ce as mai putea sa scriu pe blog... nu prea am o idee clara . Despre viata mea in majoritatea aspectelor ei monotona, nu am chef sa scriu azi. Tot chinuindu-mi cenusia materie mi-am amintit de cineva... Chiar CINEVA.
Era odata un nene foarte sincer, care filozofa si care umbla ziua in amiaza mare cu un felinar aprins in mana si cauta un om... Cred ca nu l-a gasit nici astazi.
Apropo, il chema Diogene din Sinope... Cum ar spune unii azi, "mare om, mare caracter" :))

Jane Doe

Necunoscutii cu care ne intalnim zilnic pe strada sunt parte integranta din viata noastra monotona. In fiecare zi ne urcam in acelasi autobuz cu domnul X care niciodata nu are cravata dreapta. Mai mereu doamna de la chioscul de ziare ne zambeste fals in speranta ca macar in dimineata asta ii vom cumpara cine stie ce revista glossy, iar casiera de la supermarket ne cere plictisita banii pe produsele din cos in fiecare seara.
In fiecare zi intalnim aceleasi persoane. Nu conversam pentru ca nu ne cunoastem, adica habar nu avem unul de povestea celuilalt. Cu toate acestea, ne stim cu toti acesti necunoscuti cu care impartim autobuzul, sau langa care ne pierdem vremea pe strada. Le stim obiceiurile, le auzim convorbirile telefonice lungi si plicticoase, le stim pe de rost toate camasile din dulapul cu haine... Nu ii cunoastem insa indeajuns de bine ca sa le oferim un "buna dimineata" din inima si un zambet sa el mearga bine toata ziua.

Fabula "furata" de la un coleg

IFOSUL COCOSULUI

Din câte mii de lighioane lăsat-a Dumnezeu prea sfântul
Să umple pururea pământul,
Sunt unele cu mintea seacă şi care cred că, fără ele
Sub soare, lună şi sub stele,
Atâtea lucruri minunate pe lume n-ar putea să fie:
N-ar mai ploua, n-ar bate vântul, n-ar creşte iarba pe câmpie;
În pârgă n-ar mai da caisa şi mierea-n stupi ar fi amară;
N-ar înflori prin grâne macii şi n-ar mai fi nici primăvară.

Aşa, un biet cocoş, odată, de-asemenea sărac cu duhul,
Al cărui “cucurigu” lung abia-l mai cuprindea văzduhul,
Adeseori strângea `mprejuru-i întreg norodul de găini,
Nu numai câte-avea- n ogradă, dar şi pe cele din vecini
Şi, socotindu-se puternic din cale-afară şi-nţelept,
Cu ifose fără pereche, zicea, bătându-se în piept:
- Găini, vă daţi seama voi oare,
Că de la om şi pân’ la vierme, de la copac şi pân’ la floare,
Tot ce respiră şi se mişcă, primeşte viaţă de la soare?
Ei, bine, dacă ştiţi aceasta, nu-i de prisos să ştiţi că eu
Sunt sfetnicul lui Dumnezeu:
Şi, dacă eu n-aş fi pe lume, nici soa…

Te-ai săturat?

Te-ai săturat de bârfă şi de oamenii care au în permanenţă ceva de spus prin spatele tău. Foarte bine. Atunci mai ai o singură variantă. Să devii unul dintrei ei... ceea ce ai şi făcut. Trăiască democraţia şi bunul simţ al orientării prin jungla celor care nu cuvântă decât ca să facă rău...
Frumoasă alegere, nici că se putea altfel. Lasă, că ştim cu toţii că nu ai mustrări de conştiinţă şi că faţa asta aspră şi dreaptă de Vitoria Lipan sau de Moş Ion Roată nu te prinde decât din profil. Eşti frumoasă azi. M-ai fermecat definitiv. Chiar am crezut că poţi mai mult... bine, dar nu mă aşteptam să poţi chiar atât de mult în rău. Lasă, că timpul le rezolvă pe toate. A început deja... Ai riduri.

Deasupra oraşului

Ieri am zburat cu avionul şi am văzut oraşul de sus. Am dat câteva ture pe deasupra hypermarketului Pic, iar apoi m-am plimbat până la Teatrul Davila şi înapoi la Geamăna. Frumos, nu? Şi nu am chef să stau să explic senzaţia... E tare şi atât... :) Voiam doar să mă laud puţin :P.
Pentru toţi cei care vor să încerce ceva nou, e musai să faceţi o tură... Nu e la fel de palpitant ca o săritură cu coarda elastică, dar e mai uşor de suportat, şi mai sigur din punctul meu de vedere.