Treceți la conținutul principal

Ploaie in luna lui May

Am observat ca a plouat in ultimele zile... dar nu a plouat asa oricum, a plouat ca la Hollywood...picaturi mari, repezi si dese care teseau o perdea transparenta de mare finete. Ploi asa vedem numai in filme... Si in astfel de clipe iti imaginezi ca esti in acel moment din film tipic american in care ploua cu galeata spre a creste dramatismul scenei. Hai ca stii despre ce vorbesc.
Intotdeauna ploua cand el - the good guy - se bate in batalia finala cu the bad guy. Aproape mereu incepe ploaia cand el fuge de politie, de altfel nevinovat dar asta se va demonstra abia la sfarsitul fimului. Sa nu uitam inmormantarile.... E musai sa ploua in astfel de secventa intr-un film marca Hollywood. In toate filmele ploua. Mai ales cand ea - eroina - este gata gata sa fie ucisa de amanta devenita criminala undeva pe la jumatatea filmului si fuge mancand pamantul cu telefnul mobil in mana prin jurul casei dornica sa sune la 911.
Nici nu stii ce sa faci cand ploua. Sa te duci s-o omori pe sotia amantului sau pe amanta sotului? Sa te bati la coltul strazii sau sa-ti ingropi vreun unchi pe la tara?
Toate s-ar potrivi, nu-i asa? Aceasta este o mare diferenta intre noi, romanii, si americani: noi vrem sa ploua ca sa numaram bani sau sa facem copii :) (am luat-o dintr-o veche vorba de duh made in Romani-a)... americanii se bat de se rup sau se omoara unii pe altii.
Oh! Cate lucruri imi trec si mie prin cap! Ar trebui sa se opreasca ploaia sa nu ma mai gandesc la prostii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…