Treceți la conținutul principal

De ce iubim pantofii?

Cizme, ghetute, sandale, papuci, balerini... Si peste toate, troneaza pantofii! Cei mai de soi dintre toate tipurile de incaltari sunt adevarate opere de arta atunci cand vor, sau atunci cand sunt produsi de cine trebuie si, mai ales, purtati cu incredere, mandrie si eleganta.
Pantofii sunt cei care ne ajuta sa trecem peste o zi proasta... Oricine stie ca o pereche de pantofi bine asortati valoreaza mai mult decat o mie de alte accesorii. Daca sunt si comozi si ne avantajeaza, putem purta orice si tot vom fi cele mai bine vazute. Fiecare femeie are dreptul la pantofi, indiferent de pret, de marca sau de model.
Personal, ador pantofii care spun ceva. Cu sau fara tocuri inalte, cu bot patrat, ascutit sau rotund, imi plac pantofii care ies din tipare, dar care se retrag timizi pentru a iesi in evidenta doar atunci cand este neaparat nevoie. Multi nu ma inteleg cand fac un capat de tara pentru o pereche de pantofi... dar nu era chiar orice pereche... niste pantofi rosii, cu tocuri foarte inalte si nerusinat de lacuiti. Un vis, ce sa mai ! Erau aproape perfecti. Pana si tocurile erau imbracate, asa cum le sade bine unor pantofi care se respecta. Suspin chiar si acum cand ma gandesc la ei si privesc cu jind in vitrina magazinului cand ii vad. Pacat ca sunt cu doua marimi mai mari decat aceia care mi s-ar potrivi mie. Cu toate astea, inca iubesc pantofii desi ma mai dezamagesc din cand in cand...
Ca sa trec peste asta, m-am decis sa caut balerini... pantofii nu sunt pentru mine sezonul asta. Poate la toamna.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…