Treceți la conținutul principal

Status


Am fost azi pe la facultate :) In cladirea aceea despre care un amic spunea ca seamana prea mult cu o banca...

Ma rog, nu despre arhitectura vreau sa vorbesc ... Ma machiasem repejor intre doua materiale de la Dimineata ta... Recunosc, in timp ce colega mea facea revista presei, eu dadeam fuga la oglinda si mai puneam putina culoare in jurul ochilor :) Sunt vinovata... Vremea parantezelor din nou... ati ghicit! Nici despre cand, unde si cum m-am machiat nu voi vorbi.

Vreau sa vorbesc despre status... sau statut. Si nu despre orice status, ci despre al meu. Machiajul meu cel matinal a atras un oarecare comentariu din partea unui coleg de facultate... e drep, unul cu pliscul cam ascutit si cu limba despicata... totusi, un comentariu...

Era vorba despre machiajul meu si legatura pe care colegul cu pricina a facut-o imediat cu statusul meu... nu acela de studenta, nici acela de angajata, ci cu acela de femeie casatorita..

Stau si ma intreb... cu ce ma diferentiez eu de celelalte colege ale mele din punctul acesta de vedere? Si ele erau machiate... si nu-mi amintesc sa mai fi fost vreuna din ele casatorite:)

Comentariul nu a fost deplasat... Dar mi-a dat de gandit asupra statusul femeii casatorite... in cadrul unei grupe de studenti. Ciudat e ca nu sunt singura din grupa, si nici singura care si-a schimbat starea civila in timpul facultatii. Cu ce am gresit eu oare? Era o gluma... nu vreu sa ma vaiet ci doar sa inteleg de unde aceasta eticheta care nu respecta nicio norma de etichetare si marcare pentru ca nu spune nimic concret...

:)) Cred ca nu ajung la nicio concluzie coerenta... statusul acesta e firesc...

Casatorita sau nu, am aceleasi obiceiuri pe care le aveam si anul trecut... nu mi-a crescut nicio mana in plus. e drept, s-au schimbat multe... nici pe la scoala nu mai trec la fel de des ca inainte:) Dar atitudine afata de colegi nu s-a schimbat... atunci de ce ei si-o schimba pe a lor fata de mine?

E o intrebare la care nu am gasit un raspuns logic... Poate sunt eu de vina. O fi de la status?:)



Comentarii

  1. in timp toata lumea se schimba,asta e clar,insa cand te raportezi la cei din jur tre sa stii k si tu te-ai schimbat!Sa nu intelegi ca schimbarea e un lucru rau,dar in dupa o anumita perioada de pauza nimic nu ami e la fel!
    Cat despre schimbarea statutului,cred ca Gaitza vroia sa il schimbi cu el:P;)!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…