Treceți la conținutul principal

Internetul din curtea presei şi gunoiul de peste tot - si viceversa

Iar ne-am scăldat privirile cu filmuleţe din alea deocheate....
A nu! Majoritatea nici nu ne aruncăm ochii pe site-uri de-alea... Am vazut în ziare. Te întrebi mai nou "Unde e dom'ne pornografia?" Pe site-urile acestea despre care ştie doar o categorie a populaţiei, sau în ziarele care redau întru totul minore dezbracate care se mangâie şi ele static în nişte poze slab calitativ că de! Asta e pagina de ziar. (În locul redactorilor şefi, aş scoate ediţii color... să crească tirajul.)... Nu înţeleg cum poţi să blamezi pornografia când o publici la loc de cinste pe prima pagină... mai acoperi şi ochii bietei fete, să iasă şi mai mult în evidenţă că e ceva de ascuns! Halal presă de calitate. Hahalere să citez un clasic... Aici avea dreptate...
Revenind la pornografie... Ce are lumea cu biata fată?! A făcut şi ea un filmuleţ pentru prietenul ei şi i-a alunecat pe un site din asta pentru adulţi... bine zis! Pentru adulţi... cu ce a greşit? A nu se înţelege că o laud... dar nu sunt pentru transformarea acestui fapt înt-o problemă naţională...
Cât despre campaniile de prevenire... Frecţie la picior de lemn, aşa se numea... Sau o fi o altă strategie de fofilare a autorităţilor în faţa presei care iar a luat foc din cauza unui scurtmetraj cu tentă erotică... Cum să nu ia presa foc, dragii mei? Că din subiecte din astea ieftine şi tragi-comice trăieşte, mama lui de capitalism...
Găsesc câte o fată din asta despuiată pe care o fac bucăţi pe două pagini... Apoi iau instituţiile la întrebări, se autosesizează şi deplâng situaţia tineretului celui mult prea bombardat de modernitate... Şi gata subiectele pentru una-doua săptămâni... Omul cumpără în draci să vadă ultimele noutăţi şi să aibă despre ce vorbi în staţia de maxi taxi... Economie de piaţă... Şi cui îi pasă de biata fată pe care a blamat-o o lume întreagă manipulată de o presă mârşavă şi murdara?! NIMĂNUI. Aici e problema! Presa face pornografie zilnic... Apare neacoperită în fiecare dimineaţă la toate chioşcurile de ziare... Ziariştii sunt goi... suflete seci şi reci, fără remuşcări şi fără responsabilitate, ca nişte şoferi beţi aflaţi la volanul unor maşini ce merg într-un sens giratoriu până li se termină benzina.
Bieţii tineri! Le'a zis presa într-o zi că sunt o generaţie pierdută în ceaţa internetului, a messengerului şi a sexului virtual :)) Nu trebuie să creadă ei astfel de aberaţii... Tinerii sunt averea unei prese conştiincioase pentru că dintre aceşti tineri se vor alege continuatorii publicaţiilor de azi. Iar dacă presa e dobitoacă, n-ar trebui să ne indobitocească şi pe noi. Presa e cea care condamnă tinerii şi faptul că folosesc internetul în loc să citească o carte. Domnilor ziarişti, verificaţi-vă articolele că mi se pare mie că tot de prin site-uri sunt culese... altfel nu ar semăna toate între ele - cu aceleaşi greşeli de ortografie cu tot!!!!!!!

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…