Treceți la conținutul principal

Ce ne-am face fara....?

Ce ne-am face fără anumite cuvinte?
A! Nu vorbeam de acele cuvinte frumoase gen "Te iubesc", sau "Bună ziua", sau mai ştiu eu ce adresare.... Mă refeream la acele cuvinte care ne ajută să ne construim relaţiile interumane.... Cum să nu ştiţi care sunt?
Cu toţii le-am auzit... azi în parcare când am blocat ieşirea vecinului de la etajul trei, ieri la trecerea de pietoni când am îndrăznit să trecem prin faţa unui maxi taxi... sau când un taximetrist nu a dat prioritate la sensul giratoriu, sau când un profesor a dat lucrare pe neaşteptate la nu ştiu ce liceu....Exemplele de acte şi fapte care ne aduc pe buze aceste magice cuvinte sunt nenumărate... să mai spun câteva? ne-am lovit în cot, am pierdut la cărţi, am jucat jocuri pe calculator şi s-a oprit curentul înainte să salvăm...
Acum ştiţi sigur despre ce cuvinte vorbesc... :) Nici voi nu puteţi trăi fără ele, nu-i aşa? Şi voi le folosiţi, măcar aşa, într-o doară, să fiţi în rând cu lumea... Nu vă mai ascundeţi... Am auzit toţi :P
Unde am ajunge fără "da ma-tii", fără "la mea", fără "ugi...",fără calendar şi fără dumnezei.. Poate am fi mai nervoşi sau mai buni... Nu ştiu ce să zic.
Am putea să încercăm să renunţăm la ele , măcar o singură zi să vedem ce iese. Om fi capabili de o astfel de performanţă? Sau e ca şi cum am încerca să renunţăm la un viciu vechi... Sunt oare aceste cuvinte mai greu de părăsit decât drogurile sau decât ţigările, sau alcoolul?
Cum ar fi o zi din viaţa noastră fără toate aceste epitete şi apelative uzuale...?
Iar am început să visez... Nu e de mirare ... m-am trezit de la 6 azi.:)

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…