Treceți la conținutul principal

Magia sarbatorilor

Minunatele sarbatori... Craciunul e cea mai tare sarbatoare, zicea un amic de-al mea... de fapt nu mi-a spus asta personal... dar asta scria la statusul sau :)
Pe bune?Chiar asa mare sarbatoare sa fie X-masu`?
Din punctul de vedere al Bisericii si al credinciosilor, Craciunul este sarbatoarea Nasterii Domnului si este celebrataca atare. Unii incearca sa tina post, altii chiar reusesc... Merg la Biserica in dimineata de 25 Decembrie, aculta slujba si abia apoi se umfla de cozonaci si carnaciori care mai de care mai aromati.
Restul au un ritual aparte. Cu o saptamana inainte isi ascut coatele si isi antreneaza mainile pentru marea rafuiala din supermarketuri ...
Acolo se vede cel mai bine ce inseamna Craciunul pentru majoritatea populatiei. Cumparaturi, cumparaturi si, intr-un final, cumparaturi.
Mancare, electrocasnice, haine, cadouri care mai de care mai idioate, reni care iti ureaza "Merry Christmas", oameni de zapada luminosi care isi scot palaria in fata ta... toate se ingramadesc in cosuri si carucioare care par mici mici de tot in aceasta mare de oameni care... cumpara tot ce le iese in cale. Imi amintesc de un episod din Tom si Jerry. Cu totii stim furnicile alea care cara tot in musuroi, nu?Nu mai are rost sa spun unde le-am mai vazut ca fac reclama la cine stie ce hipermarket si nu am chef. Mosi Craciuni pe toate drumurile...asta e alta gaselnita a omului modern. Pai cum sa mai creada bietul copil in Mos Craciun daca la fiecare colt de starda vede cate unul.Si culmea! Unul are barba, altul poarta cizme, unul tocmai si-a luat Nike-uri si nu s-a indurat sa ii dea jos, unul are pantaloni, altul e imbracat cu ceva rosu care seamana nerusinat de mult cu infloratul capotel al bunicii.
Cam asta e Craciunul. Nu mai vezi o felicitare scrisa frumos... Nici de trimis nu mai poti ca te ia apoi destinatarul peste picior... Mai bine imi trimiteai un SMS. Era mai ieftin. Poftim! Cadourile? :)) Cat mai multe si cat mai tampite... in ianuarie o sa se imprastie cam tot ce primim de Craciun... pe la neamurile de la tara, pe la colegii pe care nu ii prea suportam, dar... ne abtinem. Intentia conteaza.... dar decat asa, mai bine sa ramana cadoul la stadiu de intentie...
Pentru cei care n-au golit cardul la supermarket, dar au reusit sa isi achizitioneze toate cele necesare am trei variante(a se citi cu sau):
1. felicitari ca ai stiut sa te opresti la timp.
2.imi pare rau ca nu ai luat salariul inca:(
3.te inteleg, n-ai putea sa golesti cardul...la salariul tau......... ar trebui sa cumperi tot magazinul pentru asta.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt ung…

Cronicile ucigașului de regi - Patrick Rothfuss

 “Call a jack a jack. Call a spade a spade. But always call a whore a lady. Their lives are hard enough, and it never hurts to be polite.”
Am citit primul volum din trilogia lui Patrick Rothfuss acum vreo 2-3 ani, parcă. ”Numele Vântului” e o carte lungă, care promitea, dar care nu mi-a oferit chiar ceea ce aveam eu în minte. Citind câteva recenzii înainte de a începe, așteptam o poveste medievală, cu parfum de Harry Potter și scene copiate de la George RR Martin. Nu a fost nici una nici alta, e o carte bună care seamănă cu toate fără să semene cu niciuna în special.   Povestea e originală, cel puțin pe cât poate permite genul fantasy. N-are nici dragoni, nici baghete, are însă un erou care trece prin multe încercări în drumul spre maturizare, cam cum au toate de fapt. Al doilea volum, ”Teama înțeleptului”, continuă povestea, lăsând cititorul cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Abia l-am terminat, deși l-am cumpărat acum vreun an și ceva. Problema cu cartea asta e că după ce o î…

Dayan. Pelerina. La umbra unui crin. Mircea Eliade

Cum se apropie sfârșitul anului școlar, m-am hotărât să îi ofer profesoarei de italiană ceva care să îi amintească de cursurile noastre, mai exact o carte românească. Ușor de zis, greu de făcut pentru că nimic din ce trecusem eu pe un soi de listă cu cărți „potrivite” nu a fost tradus în italiană sau, dacă o fi fost, nu e de găsit online.  Norocul a fost că m-am nimerit în oraș în același timp cu Târgul Internațional de Carte de la Torino, așa că am găsit ceva surse de inspirație la standul României. L-am ales, cu greu ce-i drept, pe Eliade drept ambasador în materie de literatură română: Dayan și alte povestiri, o carte publicată în 2015, care conține nuvelele fantastice Dayan, Pelerina și La umbra unui crin. De ce cu greu? Pentru că, vorba unui prieten cu care am comentat ulterior decizia, Eliade în italiană e de neînțeles. Sau cel puțin așa credeam înainte să deschid cartea. Am sărit peste proza fantastică a lui Eliade în tinerețe, așa că am aruncat curioasă un ochi peste povestiril…